naşu şi naşa
m-au dus într-o casă foarte înaltă şi cu ferestre colorate unde mi se spune că oamenii se întâlnesc cu Doamne-Doamne. Stăpînul casei este un nene care se numeşte Sfîntu Spiridon. Nu îl cunosc, dar el se ştie şi cu mama şi cu tata.
Sînt preluat de Ileana, adică de naşa. Naşa e un fel de mama, numai că are alţi copii. Luca şi Ilinca. Ileana mă plimbă în braţe prin biserică şi îmi zice gata, gata!. Am mai auzit replica.
Naşu e un fel de tata, numai că e de două ori mai mare. Are o lumînare mare în mînă şi zice Crezul pe deasupra.
Ignorînd orice urmă de pudoare naşa mă dezbracă în văzul lumii. Nu e frumos, profiţi de faptul că nu pot să mă opun. Da’ oare de ce mă dezbracă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu