Food fare

Ca orice jumademoldovean ce mă aflu, ar fi trebuit să mă simt bine la un tîrg de mîncare. Plus fanfară, plus Alifantis. Dar sînt un băiet surprinzător şi am decis să adorm. Fara biberon, fără poveşti. Doar cu cîntece de leagăn la boxe de 800 de watts. Cu fanfară, cu Alifantis.

În imagine, seconds before.

Poza oficială (4)

Ciubi or not ciubi?

Vîntul bate sau suflă? Şi încotro bate cînd suflă? Ce e arta, ce e viaţa? De ce nu e pace în lume? Cînd se termină Tînăr şi neliniştit?

Woodstock

Uuuuuaaaauuuuu, văd îngeri cu aripi psihedelice cum se rotesc în spirale şi ne stropesc cu ode purpurii.

Uuuuuuaaaaauuuu, simt cum iubesc firele de iarbă şi cum într-o viaţă anterioară am fost un toboşar asirian cu propensiuni către clătite şi plimbări în naturi moarte cu mere în glastră din sticlă pictată cu acuarele de la grădiniţa 147 din capitală unde două bestii cu chip de om au pătruns noaptea în casierie şi au furat seiful în care se afla agoniseala de o viaţă a Andreei Esca.

Uuuuuuuuaaaaauuu, tăticule, ce cool e la bungee jumping cu coarda sensibilă pînă la lacrimile de la Dansez pentru tine.

Cred că totuşi e ceva în neregulă cu pantofii.

Gulliver

a venit doar în vizită sau mă vînează? Am făcut ceva rău? Vă rog nu mă daţi pe mîna uriaşului. Promit să mănînc tot şi să dorm toată noaptea. Plus că v-aş putea da la linia verde de protecţie a copilului.

Da, sînt băiat.

Îmi place de ea, căci îmi dă nişte stări pe care nu le cunoşteam. Cum se uită la mine cu stînga-dreapta-sus-josu impertinenţi şi mă fixează cu on-offu ăla roşu şi halucinant şi mă dă peste cap cu alea mici şi colorate de la teletext... Cred că m-am îndrăgostit pentru prima oară.

Laci Csarda

este cel mai tare restaurant din Târgu Mureş. Am dansat pe mese şi aici şi recomand din tot sufletul meu mic ciorba ardelenească cu tarhon.

Viaţa cangurului

trebuie să fie foarte drăguţă. Mă refer la cangurul mic, denumit în continuare "căratul" şi nu la cangurul mare, denumit în continuare "hamalul". În postura de cangur mic am vizitat Sighişoara şi vreau să vă spun că tot ce se spune e adevărat.

1. Da, pînă în vîrful turnului cu ceas sînt 120 de trepte dispuse în spirală.
2. Da, pînă la biserica veche sînt 180 de trepte dispuse în linie dreaptă.
3. Da, am 8 kg şi nu mă interesează dacă mai poate.

Testul de stres

îl pic în fiecare zi. Astăzi proba de piure de pere de la Nestle, varianta de voiaj. Nu, nu îmi place nici ăsta, veniţi cu ceva mai serios.
P.S. Nu, nu îmi place nici patinajul, nici înotul sincron.

Şterban

Un prieten de-ai mei, Şerban. Deocamdată nu ne ajung picioarele la pedale, nici nu avem jucării de împărţit, dar prevăd mari lupte. Ne vedem peste un an la mare.

Poza oficială (3)

"Halt, das ist mine"

Era o celebra replica de prin 1994 - 1995 şi făcea parte din repertoriul celebrei trupe de umor involuntar Vacanţa Mare (formula de 3). Un român venea cu o maşină minunată din Jărmania şi celălalt român întreba ce marcă e. Nu ştiu, cred că "Halt, das ist mine", că aşa striga neamţul cînd am demarat.


Fără nici o legătură cu suzeta mea.

Feţele disperării

Dac-aş fi blogger profesionist, aş face un sondaj (poll) în care aş întreba "Ce sentimente umane vă sugerează fotografia de mai jos?"


Numa că eu sînt povestitor şi vă zic simplu. E vorba de 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7 treziri pe care i le asigur în fiecare noapte, fără a mă repeta în zilele consecutive şi urlînd de fiecare dată. De asemenea, îmi place să ornez fiecare oră şi cu 2-3 treziri mai mici, doar de poftă şi spre antrenamentull fiinţei de mai sus.

Marea Neagra

Tare ca lumea, apa multa, numai ca nu m-au lasat sa ma balacesc. Habar nu au prietenii mei ca eu mi-am petrecut mai mult de juma' de viata in apa.